PÜNKÖSDI PÁSZTORLEVÉL (HU-EN-RO)
Aki már legalább egyszer átélte a Szentlélek gazdagító jelenlétét, az nem akar nélküle élni. Az Ő munkája láthatatlan, kitapinthatatlan, de mégis valóságos. Általa az előttünk járó Isten lábnyomaiba lépünk. A Lélektől vezetett ember arra vágyik, hogy életében a legegyszerűbb döntésektől kezdve a legnagyobb súllyal bírókig, az Úr akarata valósuljon meg. Szentlélek beavat minket Isten terveibe. Nem utasít, nem parancsokat osztogat, hanem megtanít minket az Atya gondolataira.
A Szentlélekről nemcsak a pünkösdi események után szerzett tudomást az emberiség. Kétségtelen, hogy a Jézus menybemenetele után történő pünkösdi csoda a Szentlélek kitöltetésének addig soha nem látott megnyilvánulása volt, amely egyben új kezdetet jelölt a történelemben, de Lélek ajándékait már az ószövetségi ember is tapasztalta.
A fentebb idézett igében erre utal a zsoltáros is. Dávid azért könyörög, hogy Isten ne vegye el tőle Szentlelkét. Szavaiból kitűnik a Lélek nélküliség és a Lélekkel betöltött állapot közötti kontraszt. Ő Isten gyermekeként tudta, milyen a Lélek uralma alatt élni. Tanúja volt viszont annak is, amikor Saul királytól engedetlensége miatt „eltávozott az Úr lelke” (1Sám 16,14). Amikor Dávid a házasságtörés bűnét elköveti, s Nátán próféta figyelmeztetésére felébred benne a bűnbánat, felismeri annak a veszélyét, hogy ő is elveszítheti a Lélek ajándékát. Ezért kéri az Úr könyörületét, valamint ezt is: „Szentlelkedet ne vedd el tőlem!”Úgy érzi, ez teljes csődöt és reménytelenséget jelentene számára.
A ma embere ritkán gondol arra, hogy számos krízisének gyökerében Istentől való elidegenedése, Lélek-nélkülisége található. Ez az kiindulópontja minden nyugtalanságnak, elégedetlenségnek és szeretetlenségnek, amely betölti sokak szívét.
Imádkozzunk együtt olyan pünkösdért, amelyen újra átéljük Szentlélek újjászülő, megelevenítő erejének az áradását. Kérjük bűneink leleplezését is, hiszen sok lelki rövidzárlatunknak, valamint ebből fakadó tanácstalanságunknak ez az okozója.
„Könyörögjünk az Istennek Szentlelkének,/ Bocsássa ki magas mennyből fénylő világát,/ Végye el mi szívünknek minden homályát,/ Hogy érthessük Istenünknek/ mindenben akaratját.” (MRE 253:1)
Lelki ajándékokban bővelkedő, áldott pünkösdöt adjon az Úr minden erre vágyó embernek!
Nagyvárad, 2026 pünkösdjén
Testvéri szeretettel, Bogdán Szabolcs János püspök
Pentecost Message – May 2026
“Create in me a pure heart, O God, and renew a steadfast spirit within me. Do not cast me from your presence or take your Holy Spirit from me!” (Psalm 51:10-11).
Those who have been graced by the enriching presence of the Holy Spirit possess an unwavering desire to remain in communion with Him. Though His operations are invisible and intangible, they are profoundly real, allowing us to walk in the very footsteps of the God who precedes us. A life guided by the Spirit is one that yearns for the divine will to be manifested in every facet of existence, from the most mundane choices to those of the greatest consequence. Rather than imposing commands, the Holy Spirit initiates the faithful into the sacred designs of the Father, illuminating His thoughts within our hearts.
The knowledge of the Holy Spirit did not originate solely with the events of Pentecost. While the miraculous outpouring following the ascension of Jesus represented an unprecedented manifestation and a transformative new epoch in history, the gifts of the Spirit were already being experienced by the people of the Old Covenant.
The Psalmist captures this enduring truth in the aforementioned verses. David’s plea that the Holy Spirit not be taken from him underscores the stark contrast between a life filled with the Spirit and one devoid of His presence. As a child of God, David understood the sovereignty of the Spirit, yet he had also witnessed the tragic departure of the Lord’s Spirit from King Saul due to disobedience. Following his own transgression, David recognized the risk of losing this divine gift; thus, he implored the Lord for mercy, fearing that the absence of the Spirit would result in total failure and a state of utter hopelessness.
In our contemporary age, individuals rarely contemplate that the genesis of their many crises is often found in a profound alienation from God and a lack of the Spirit. This spiritual void is the source of the restlessness, dissatisfaction, and absence of love that permeates so many hearts today.
Let us unite in prayer for a Pentecost defined by the regenerating and reviving power of the Holy Spirit’s outpouring. May we also seek the illumination of our sins, which act as spiritual "short circuits" and lead to our current state of indecision and uncertainty.
May the Lord bestow a blessed Pentecost, abundant in spiritual gifts, upon all who earnestly seek His presence.
Yours in Christ,
Szabolcs János Bogdán
Bishop
Mesaj de Rusalii – 2026
„Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și pune un duh nou și statornic înlăuntrul meu. Nu mă lepăda de la fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!” (Psalmul 51:10-11).
Cei care au fost învredniciți de prezența îmbogățitoare a Duhului Sfânt nutresc o dorință neclintită de a rămâne în comuniune cu El. Deși lucrările Sale sunt invizibile și intangibile, ele sunt profund reale, permițându-ne să călcăm chiar pe urmele Dumnezeului care ne precede. O viață călăuzită de Duhul este una care tânjește ca voia divină să se manifeste în fiecare fațetă a existenței, de la cele mai banale alegeri până la cele cu cele mai mari consecințe. În loc să impună porunci, Duhul Sfânt îi inițiază pe cei credincioși în planurile sacre ale Tatălui, iluminând gândurile Sale în inimile noastre.
Cunoașterea Duhului Sfânt nu a luat naștere doar odată cu evenimentele de la Rusalii. Deși revărsarea miraculoasă care a urmat înălțării lui Isus a reprezentat o manifestare fără precedent și o nouă epocă transformatoare în istorie, darurile Duhului erau deja experimentate de poporul Vechiului Legământ.
Psalmistul surprinde acest adevăr etern în versetele menționate mai sus. Rugămintea lui David ca Duhul Sfânt să nu fie luat de la el subliniază contrastul izbitor dintre o viață plină de Duh și una lipsită de prezența Lui. Ca copil al lui Dumnezeu, David a înțeles suveranitatea Duhului, dar a fost și martor la plecarea tragică a Duhului Domnului de la regele Saul din cauza nesupunerii. În urma propriei sale greșeli, David a recunoscut riscul de a pierde acest dar divin; prin urmare, a implorat mila Domnului, temându-se că absența Duhului va duce la un eșec total și la o stare de deznădejde absolută.
In epoca noastră contemporană, oamenii reflectează rareori la faptul că geneza multor crize ale lor se află adesea într-o înstrăinare profundă de Dumnezeu și într-o lipsă a Duhului. Acest vid spiritual este sursa neliniștii, a nemulțumirii și a absenței iubirii care domină atât de multe inimi astăzi.
Să ne unim în rugăciune pentru o sărbătoare a Rusaliilor definită de puterea înnoitoare și dătătoare de viață a revărsării Duhului Sfânt. Să căutăm, de asemenea, conștientizarea păcatelor noastre, care acționează ca niște „scurtcircuite” spirituale și ne conduc la starea actuală de indecizie și incertitudine.
Fie ca Domnul să reverse Rusalii binecuvântate, bogate în daruri spirituale, peste toți cei care caută cu ardoare prezența Sa.
Szabolcs János Bogdán
Episcop