“Ha meghal a férfiú, életre tud-e kelni? Akkor küzdelmes életemen át is tudnék várni, míg csak be nem következik a fordulat.” (Jób14,14)

   Ünneplő Gyülekezet! Szeretett Testvéreim!

  Az ószövetségben többnyire óvatos utalásokat olvashatunk a feltámadással kapcsolatban. Ennek ellenére nagy lelki haszonnal jár, ha az ünnepi alkalommal időt szakítunk egy-egy ilyen jellegű üzenet megvizsgálására. Krisztus feltámadását, valamint az azt megelőző szenvedést sokan kételkedve fogadják, mivel elfogadhatatlannak tartják Isten Fiának, az egyetlen bűntelennek a méltatlan gyötörtetését, majd halálát.

    Az ártatlanul szenvedő ószövetségi személy Jób. Róla igyekeztek még a barátai is terhelő bizonyítékokat megtudni, de csak nevetséges rágalmakig jutottak, illetve a hamis lelkigondozás agresszív tanácsban elakadó félbeszakadásáig. Jób szenvedését nem fogadták el annak, ami volt, azaz ártatlan szenvedésnek. Pedig van ártatlan szenvedés! A Jób ártatlanságát tagadók tömeges tapasztalattal állítják, hogy a szenvedésnek mindig sötét háttere van. Egyébként Krisztust vádolók is a büntethetőt kutatták a Golgothára készülőben. Ma sem lehet Isten nélkül megérteni az ártatlan szenvedés valóságát. Jób esetében lesz világos, hogy a szenvedésnek nemcsak oka van, hanem célja is. A mindig az okokat keresők elvakulnak, és nem érzékelik a cél előbbre valóságát.

   Nemcsak Jób életében történik meg, hanem szenvedéseink hittel és tudatosan hordozott sorsunkban is, hogy új gondolatok, letisztázott érzések, teljes valóság átlátása születik meg. Nem szabad a szenvedések okát tagadni, de a célját kötelező megfejteni.

   Jób ártatlan szenvedésének feltárása idején érkezik el a feltámadás gondolatáig. Az új fordítású biblia annyira óvatosan fogalmaz, hogy csak az életrekelés lehetőségéről szól. A gyötrelem halálos mélységében az elveszni látszó ember ártatlanságának tudatában döbben rá, hogy mindenki a halál martalékává válik, de ez az ellenség nem mindent nyelhet el. Isten a halálnak is ura, az isteni értékek nem lehetnek a halál tulajdonai. Jób csak annyit érez, csak sejti, de bizonyos abban, hogy van megoldás. Érezhetően ráérez a csak kérdő mondattal közölt lehetőségre, azaz, – ha a férfiú meghal, életre kelhet-e?  Nincs biztosítása az ártatlanoknak sem a halál ellen, viszont Istennek hatalma van megint életet adni. Az új élet már a célt tartalmazza, mert Krisztus feltámadása a mi feltámadásunk biztos záloga, hogy ennek tudatában új szív és új lélek birtokosai legyünk. Krisztus feltámadása Jób korai kérdésére a válasz, igen, életre kel az istenfélő férfiú, mert a halál sem az ártatlant sem az ártatlanságot nem pusztíthatja el.

   Jób derengő új élet ígéretén hittel és reménnyel telik meg. Küzdelmesnek minősített életét alkalmasnak látja további megpróbáltatások között is kitartónak tudni. Nem rejti véka alá, hogy az életet harctérnek tekinti, amelyen nehéz kitartani, mert rengetegen szabálytalanul küzdenek és a legbecstelenebb eszközöket vetik be. Korunk egyik legnépszerűbb református lélekgyógyásza a reménytelenséget nevezte meg, mint minden halált okozó bajnak gyökerét. Az ártatlant, a hinni vágyót, a szeretet morzsáit kutatót, az önfeláldozót, az egyházáért áldozni képest   is el lehet a reménytelenség mocsarába vinni.

   Krisztus halála és feltámadása: Isten hatalma mindenek felett. Igazolása Jóbnak, gyógyítása a reménytelenségből fakadó betegségeknek, áldott orvosa az ártatlan szenvedőknek. Húsvét: a minden napok túlélésének forrása, valamint Isten országának kulcsa.

   A feltámadás reményében legyen áldott az ünnepünk és megszentelt az ünneplésünk!

Nagyvárad, 2017 húsvétján.

 Csűry István püspök

 

Easter Greetings

“If a man dies, shall he live again? All the days of my appointed time will I wait, till my change come.” (Job 14:14)

The Old Testament includes few references to resurrection. Preparing for Easter, it is a spiritual gain to examine those prophetic messages. Many have doubts regarding the painful suffering and resurrection of Christ, as they cannot accept the unworthy misery and death of the only sinless human, the Son of God.

   According to the Old Testament, Job suffers innocently. Even his friends tried to figure out “inculpatory evidences” which would have justified his suffering. They did not accept Job’s suffering as it was: innocent suffering. However, there is innocent suffering. Without God, we cannot understand innocent suffering. But suffering often has a scope, besides a reason.

   While deeply exploring his suffering, Job arrives to the idea of resurrection. God is the master of death too; godly virtues cannot be taken over by death. Job is hesitant about resurrection, but he is sure about God’s solution to his suffering. Death also takes the innocent, but Job strongly believes that God has got the power to give life again. This new life includes the scope, as Christ’s resurrection is the sure pledge of our own resurrection.

   The promise of a possible new life fills Job with faith and hope. A contemporary Reformed psychologist says that lethal problems actually root in hopelessness. The innocent, the believer, the loving, the devoted, the giver may also be taken into the swamps of hopelessness.

   Christ’s suffering and resurrection proves God’s power over everything, which confirms Job’s belief. Christ’s suffering and resurrection is healing lethal diseases which come from hopelessness. Jesus is the blessed physician of innocent sufferers. Easter is the source of surviving and the key to God’s Kingdom.

May God bless our preparations for Easter!

March 2017

István Csűry bishop

 

Pastorală

„Dacă omul odată mort ar putea să mai trăiască, aș mai spera în tot timpulsuferințelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc”(Iov 14:14)

Dragilor Frați în Iisus Hristos!

În Vechiul Testament  putem citi doar  referiri precaute  în legătură cu învierea.   Cu  toate  acestea   este  un  mare  beneficiu  sufletesc  dacă  cu   ocazia sărbătorilor  ne   facem   timp   pentru   analizarea  unor   astfel   de   mesaje.   Mulți întîmpină cu scepticism învierea și suferințele lui Hristos, deoarece consideră inacceptabilă suferințea nedemnă, iar apoi moartea  singurului fără de păcate, Fiul lui Dumnezeu.   Persoana  nevinovată suferindă din Vechiul Testament este Iov. Chiar șiprietenii lui încearcă să afle dovezi incriminatoare, dar nu ajung decât la niștecalomnii ridicole. Ei nu au acceptat suferința lui Iov așa cum a fost, adică  o suferință  nevinovată. Cu toate că există suferință nevinovată! Cei care neagă nevinovăția lui Iov, susțin că suferința are mereu un fundal întunecat. De altfel, și acuzatorii lui Hristos căutau pe cineva posibil de pedeapsă. Fără Dumnezeu nici azi nu se poate înțelege suferința nevinovată. În cazul lui Iov este cât se poate de clar că suferința nu are numai un motiv ci și un scop. Cei care mereu caută motive sunt orbiți și nu realizează că scopul este mai presus de toate. Ceea ce se întâmplă în viața lui Iov, se întâmplă și în cazul suferințelor noastre   purtate   conștient   și   cu   credință   în   destinul   nostru:   iau   naștere   noi gânduri, simțăminte curate, și se naște astfel adevărul complet. Nu este permisă negarea motivelor suferinței, dar este obligatorie identificarea obiectivului. Iov   ajunge   la   ideea   învierii   în   timpul   dezvăluirii   propriei   suferințe nevinovate.   În   noua   traducere   revizuită   a   Bibliei   se   formulează   cu   atâta precauție, încât se vorbește doar despre posibilitatea reînvierii. Omul aparent pierdut în abisul mortal al chinului, conștientizează că toată lumea trebuie să moară, dar moartea, acest dușman nu poate câștiga totul. Dumnezeu este și stăpânul morții, iar valorile dumnezeiești nu pot deveni proprietatea morții. Iov simte, bănuiește doar, că o există soluție. Intuiește posibilitatea expusă doar printr-o propoziție interogativă –   Odată ce omul moare,   ar putea să mai trăiască? În fața morții nici cei nevinovați nu au o asigurare, însă Dumnezeu are puterea de a da din nou viață. Noua viață conține deja scopul, pentru că învierealui Hristos este cheia sigură a învierii noastre iar noi devenim posesorii unei inimi și unui suflet nou. Învierea lui Hristos este răspunsul la întrebarea de mai înainte. Omul cu frica lui Dumnezeu învie pentru că moartea nu poate distruge nici pe nevinovat și nici nevinovăția. În speranța unei noi vieți Iov se încarcă cu credință și speranță. Își vede viața grea ca fiind prielnică pentru a o continua cu perseverență. Nu ascunde că își consideră viața ca un câmp de luptă, unde cu greu poți face față, deoarecemulți   luptă  neregulamentar,   folosind   mijloace   necinstite.   Un   foarte popular doctor de suflete reformat al epocii noastre,   numește deznădejdea ca fiind rădăcina tuturor problemelor care duc la moarte. Cel nevinovat, cel care vrea să creadă, cel devotat, cel care este dispus să se sacrifice Bisericii, poate fi târît în mocirla deznădejdii.  Moartea și învierea lui Hristos înseamnă puterea lui Dumnezeu mai presus de toate. Înseamnă o dovadă pentru Iov, vindecarea bolilor izvorîte din deznădejde, de către medicul binecuvântat al nevinovaților suferinzi. Pașteleeste   astfel    izvorul   supraviețuirii   tuturor   zilelor,   și   cheia   Împărăției   lui Dumnezeu.

În sperența Învierii, sărbătoarea noastră să fie binecuvântată.

Oradea, în ajunul Paștelui 2017

episcop Csűry István